prevnext

Istoricul padurilor graniceresti

padure

ISTORICUL  PADURILOR GRANICERESTI 

Istoricul padurilor administrate de catre Ocolul Silvic Comunal Josenii-Bargaului  se desprinde din cel al  padurilor celor 44 de comune graniceresti  si este comun cu cel padurilor tuturor comunelor din Valea Bargaului 
Proprietarii averilor graniceresti sunt cele 44 de comune din fostul regiment II de granita de la Nasaud ,42 apartinand din punct de vedere administrativ judetului Bistrita-Nasaud  si 2 judetului Mures.
Romanii, popor bastinas din Transilvania a fost asuprit si deposedat de toate drepturile lui istorice si adus in stare de iobagie,situatia incepand sa se inrautateasca indeosebi cu sec. XIV prin introducerea sistemului feudal in Ungaria;ei nu aveau dreptul sa se mute de pe o mosie pe alta fiind supusi in favoarea nobilimii la munci grele si dari insuportabile.Dupa rascoala  de la 1437 romanii sunt exclusi din cadrul natiunilor privilegiate (maghiari,sasi,secui),pierzandu-si toate drepturile in Stat iar iobagia este introdusa ca o institutie de drept ;aceasta este soarta romanilor din Transilvania pana la 1848.Exista si unele exceptii de la aceasta situatie generala,ca de exemplu in satele din bazinul superior al Somesului Mare pe Valea Rodnei ai caror locuitori n-au fost niciodata iobagi ,ci liberi,avand proprietati funciare,munti ,paduri,pasuni ,etc.Acest tinut este anexat de catre regele ungar Matei Corvin in anul 1475 la cetatea Bistritei,in diploma regeasca indicandu-se in mod clar ca locuitorii acestui tinut vor avea aceleasi drepturi ca si cetatenii orasului Bistrita,fapt ce nu avea sa fie respectat trei secole de-a randul.
In ceea ce priveste pe Romanii de pe valea Bargaului acestia au fost iobagi pana in anul 1783(la militarizare),comunele din aceasta vale apartinand familiei de conti Bethlen.
Un eveniment major in viata comunelor amintite avea sa se petreaca in secolul al XVIII-lea odata cu militarizarea lor ;aceasta s-a facut  in urma schimbarii radicale survenite in structura interna a Transilvaniei dupa pacea de la Karlowitz,protectoratul austriac luand locul celui turcesc.Viena hotaraste sa infiinteze regimente de granita pentru a pune stavila invaziunilor turcesti,aceasta incepand in timpul domniei imparatesei Maria Tereza in anul 1762.
Militarizarea locuitorilor iobagiti din Valea Bargaului s-a facut in anul 1783 in preajma rascoalei lui Horea ,Closca si Crisan,.Institutia militara de granita n-avea in atributii numai chestiunile militare ci si raporturile juridice ale locuitorilor din comunele militarizate apartinand dreptului privat probleme cu caracter economic s.a.,toate aceste dispozitii cu caracter militar , juridic si economic fiind cuprinse in statutul graniceresc aparut in limba latina in anul 1766.
In timpul granitei militare s-au luat diferite masuri pentru ridicarea standardului de viata al locuitorilor din comunele militarizate ,pentru a facilita indeplinirea serviciului militar.S-au reparat drumurile,podurile,construindu-se si drumuri noi.De la 1783 pana la 1788 s-a construit o sosea nationala peste Magura ,legand Valea Bargaului cu Bucovina inspre Vatra-Dornei .S-au adus imbunatatiri in agricultura, cresterea vitelor si s-a introdus cultura cartofului.
 In anul 1774 se dau ordine in privinta administrarii padurilor,infiintandu-se posturi de padurar,iar in anul 1781 urmeaza noi instructiuni pentru paza si administrarea padurilor. Familiile graniceresti asezate intr-o comuna si facand parte din legamantul militar ,formau o comuna granicereasca(Grenzer-Gemeinde).Bunurile imobile ca:pasuni,paduri etc. erau folosite in comun de catre familiile graniceresti ,fara platirea vreunei taxe.Cei ce nu faceau parte din familiile graniceresti si locuiau pe pamantul graniceresc se numeau jeleri si n-aveau nici un drept de posesiune ,sau chiar de arendare ,ei intretinandu-se numai prin servicii prestate familiilor graniceresti si fiind exclusi si de la uzufructul gratuit al bunurilor comunale.In rezumat ,avantajele militarizarii tinutului romanesc constau in faptul ca toate comunele romanesti au scapat de oprimarile orasului Bistrita si ale familiei de conti Bethlen si se realizeaza un progres general al populatiei romanesti si o disciplina militara pe fondul unei solidaritati sprijinite pe o comunitate de interese.In anul 1851 ,in baza unui ordin imparatesc ,Regimentul II de granita de la Nasaud se desfiinteaza si administratia militara este inlocuita de cea civila.Autoritatea militara n-a vrut sa predea muntii,padurile si pasunile administratiei civile ,neadmitand atingerea sau atacarea drepturilor de proprietate ale familiilor graniceresti si ale comunelor.In consecinta statul a aplicat sechestru politic asupra padurilor ,infiintand in acelasi timp in Nasaud un serviciu silvic creat pentru administrarea padurilor.In anul 1872 s-a incheiat un contract intre Ministerul de finante,in calitate de reprezentant al statului ungar si intre reprezentantii imputerniciti ai celor 44 de comune graniceresti prin care se recunoaste de catre Stat dreptul de proprietate al comunelor ,asupra padurilor si muntilor si se ridica sechestrul politic.Incetand influenta statului,administrarea si supravegherea padurilor a ramas in seama a doua ocoale silvice ce nu au putut face fata unui domeniu forestier atat de intins si presiunii locuitorilor ce au inceput sa priveasca padurile ca proprietati individuale,extinzand terenul agricol in detrimentul padurii,exploatarea facandu-se fara sa se ia masuri de regenerare iar pasunatul fiind abuziv.Ca atare,in anul 1890,statul ungar a emis o serie de legi speciale pentru padurile graniceresti.In baza acestora padurile sunt luate din nou in administrarea statului,masura explicabila in primul rand prin necesitatea aplicarii Codului silvic ,aparut in 1879.Prin legile XVII,XVIII si XIX din 1890,averile fostilor graniceri de la Nasaud au fost declarate ca averi comunale ,de beneficiul acestei averi putandu-se bucura si strainii stabiliti ulterior intr-o comuna din fostul district militar(comunele politice se compun din totalitatea locuitorilor stabiliti cu domiciliul in comuna).Prin aceasta s-a facut o nedreptate familiilor graniceresti ,creandu-se avantaje unor elemente straine,statul ungur urmarind deznationalizarea cu incetul a padurilor graniceresti.Pe de alta parte tot in baza aceator legi a fost mentinut un patrimoniu forestier in folosul generatiilor urmatoare.In baza Legii XIX din 1890 padurile fiecarei comune graniceresti au fost impartite  in doua categorii:       a)Paduri destinate sa satisfaca trebuintele locuitorilor si a comunei ,cu lemne de foc,constructie si pentru necesitatile industriei casnice;b)Paduri administrate cumulativ;si a fost infiintata Directia Silvica Bistrita  ce a executat delimitarile padurilor destinate locuitorilor si comunei si a padurilor trecute sub administrarea cumulative,a intocmit amenajamentele pentru ambele categorii de padure si a executat o serie intreaga de lucrari cu caracter economic- silvic,a construit cladirile necesare administratiei,a triangulat teritoriul forestier,a construit cai ferate forestiere.Veniturile rezultate din administrarea si exploatarea padurilor administrate cumulativ sunt rezervate exclusive comunelor proprietare.dupa scaderea cheltuielilor de administrare si a sarcinilor comune ,aceste venituri se impart in baza unei chei de participare ,intre cele 44 de comune graniceresti.Cele 44 de comune proprietare si-au aparat interesele printr-o comisie silvica formata din 8 membri alesi in reprezentanta generala a comunelor graniceresti formata din 44 de delegate,sub presedintia subprefectului.  Directia silvica a vandut material lemnos prin licitatie publica ,incepand cu anul 1891 si pana in anul 1920. In ceea ce priveste legislatia , Codul silvic  din 1910 din vechiul Regat s-a aplicat in tot cuprinsul Romaniei,dupa 1919.In timpul primului Razboi Mondial ,padurile au avut mult de suferit,regiunea aflandu-se in zona de operatie a trupelor austro-ungare-germane.Lucrarile de impadurire au fost sistate in anul 1915 iar in cursul anului 1918 padurile au fost devastate de locuitori.Directia silvica nu era bine vazuta de acestia prin masurile de paza luate de aceasta institutie.Nestiind ca distrug propria avere raufacatorii au pradat depozitele de cherestea,au distrus instalatiile tehnice ,au furat materialul rulant al caii ferate  forestiere in constructie,intre Bistrita-Bargaului si Colibita,au incendiat fabrica de cherestea cu 6 gatere din Bistrita-Bargaului.In 1919 Directia Silvica din Bistrita si-a inceput activitatea de sub dominatia romana in imprejurari foarte grele iar in anii urmatori situatia ei financiara se inrautateste ,firmele si producatorii care au exploatat in trecut produsele forestiere din padurile graniceresti cartelandu-se si oferind preturi derizorii,dorind sa speculeze comunele proprietare si sperand intr-o revenire in privinta situatiei politice.Situatia financiara defavorabila a dus la cautari pentru gasirea unei forme potrivite de exploatare;astfel in anul 1925 au fost executate experimental lucrari de exploatare in regie iar in anul 1926 a inceput exploatarea in regie propriu-zisa si in stil mare prin infiintarea societatii “Regna”.Aceasta societate a avut o activitate ce se poate imparti in doua epoci,prima fiind in intervalul 1926-1929,adica pana la izbucnirea crizei economice mondiale,iar a doua incepand cu anul 1930 si pana in anul 1932,cand intreprinderea  Regna a intrat in lichidare.In anul urmator,in baza Jurnalului Consiliului de Ministri No. 1103 /04.10.1933,administrarea si valorificarea padurilor,proprietatea celor 44 de comune graniceresti trece in sarcina Casei Autonome a Padurilor Statului,cu o cota de 55 % din pretul pe picior al lemnului rotund exploatat,restul revenind de drept comunelor proprietare.  Din cauza  nemultumirii comunelor graniceresti vizavi de activitatea CAPS ,in noiembrie 1934  se dispune reinfiintarea Directiei Silvice Bistrita  si a fostei societati Regna.
 
Bibliografie: Octavian Lungu –Exploatarea padurilor graniceresti din Bistrita-Nasaud –Teza de Doctorat-Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti.